† VENIAMIN
prin harul lui Dumnezeu
Episcopul Basarabiei de Sud
Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiților credincioși din cuprinsul Episcopiei Basarabiei de Sud
HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI!
Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși şi credincioase,
Sărbătoarea Nașterii Domnului din acest an ne readuce bucuria mântuirii omului prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, dar și bucuria apropierii noastre de Dumnezeu după cele 40 de zile de post, rugăciune, de nevoințe duhovnicești și fapte ale credinței, pregătindu-ne sufletele pentru sălășluirea în ele a Împăratului veacurilor, care S-a născut din veci din Tatăl, iar la plinirea vremii S-a născut om din Fecioara Maria (Galateni 4,4), pentru ca pe noi oamenii să ne mântuiască.
Așa cum vedem în Sfintele Scripturi, dar și în frumoasele colinde românești, care în aceste zile răsună în bisericile noastre și pe la casele credincioșilor, Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om (Ioan 1,1-2), pentru ca pe om să-l scape de robia păcatului și de moarte, El se face mititel, se smerește și primește să fie culcat într-o iesle săracă între oi și boi, în mijlocul naturii, primind toate acestea pentru noi. El, din iubire pentru lume, coboară din slava Tatălui pentru a lua firea noastră stricată de păcat și a o sfinți, redând omului pe care L-a făcut după chipul Său cinstea și posibilitatea mântuirii prin credință, așa cum spune Sfântul Evanghelist Ioan: Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3,16). Fiul lui Dumnezeu se întrupează pentru a ne face părtași vieții veșnice, vieții de comuniune cu Dumnezeu, vieții trăite în Duh și Adevăr și în comuniune cu semenii, în libertate și cu demnitate, vieții ca pregustare a Împărăției Cerurilor. El „a venit în lume pentru ca lumea să aibă viață și din belșug să aibă” (Ioan 10,10). Astăzi, zice colindul: Cel fără de început și neîncăput apare neajutorat și lipsit, pentru El nu s-a găsit loc în casele mari și frumoase din Betleem, întrucât lumea nu era vrednică de El, era preocupată de ale ei, era cuprinsă de „magia Crăciunului”, uitând de Mesia cel prevestit de proroci, uitând de Cel care venea să elibereze lumea din robia morții și a diavolului.
Din Sfintele Evanghelii de la Luca (2,1-20) și Matei (2, 1-12), care au descris momentul Nașterii Pruncului Iisus în Bethleem, vedem că, celor care au privegheat, păstorilor și magilor, li s-a făcut cunoscută nașterea lui Mesia. În primul rând, păstorilor li s-a vestit prin Îngerul Domnului bucuria Întrupării Fiului lui Dumnezeu spunându-le: „iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”. Astfel, Îngerul le-a spus păstorilor cine este Pruncul care S-a născut și unde se află, vestindu-le că El este Mântuitorul lumii, este Hristos Domnul, cel vestit de proroci și așteptat de neamul omenesc. În această atmosferă tensionată și pentru încredințarea păstorilor despre misiunea Pruncului Sfânt în lume s-a arătat „mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”! Auzind acestea, păstorii au mers și s-au închinat pruncului Iisus, vestind cele spuse lor despre El de către înger. După ce s-au convins de spusa Îngerului, păstorii s-au întors iarăși la ale lor, slăvind pe Dumnezeu.
De asemenea, la Nașterea Domnului magii de la răsărit au văzut steaua Lui, stea care i-a călăuzit până la locul în care se afla Pruncul, fapt consemnat în colind prin cuvintele: “Steaua sus răsare ca o taină mare, steaua strălucește și lumii vestește”. Din aceste cuvinte vedem că și astrele au tresăltat văzând pe Făcătorul lor, pe Cel ce este Lumina lumii (Ioan 8,12) ascuns în peștera unde păstorii își adăposteau turmele lor. Acea stea strălucitoare a călăuzit pe magi ca și altădată norul de lumină pe poporul lui Dumnezeu prin pustiu, călăuzindu-i spre țara făgăduinței (Exod 13), este Steaua despre care vorbește Valaam, spunând: O stea va răsări din Iacov (Numeri 24,17). Din colind vedem că steaua s-a ascuns de cel care voia să ia viața Pruncului, călăuzind spre Hristos doar pe cei care îl căutau sincer și cu dorința de a I se închina Lui, de a-i aduce darurile lor. Din textele scripturistice și din cele liturgice vedem că cerul și pământul s-au împreunat la Nașterea Domnului, Dumnezeu a venit pe pământ și omul a fost suit la ceruri, Cel nevăzut din fire este văzut cu trup de către om și slăvit de îngeri, toată înșelăciunea a încetat și Hristos împărățește în veci.
Iubiți credincioși și credincioase!
Dumnezeu vine și se naște într-o lume plină de păcat, El se descoperă omului atunci când acesta se îndepărtează de El, vine pentru a-l conștientiza de chemarea și vocația de a fi în dialog cu Creatorul său. Fiul lui Dumnezeu vine și se întrupează dintr-o Fecioară curată pentru ca să vindece de moartea veșnică pe fiii lui Adam și să-i readucă la starea cea dintâi, să le dăruiască harul Său mântuitor și puterea de a călca peste vicleanul diavol, care umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită (I Petru 5,8). Colindul ne spune că Dumnezeu Cuvântul coboară în lume să Se nască și să crească, să ne mântuiască (II Corinteni 5,18-19).
Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu ni se arată iubirea Preasfintei Treimi pentru om, dar și pentru întreaga creație, El dă sens întregii existențe și aduce speranța acolo unde nu există șanse de mântuire, El vindecă pe cei neputincioși, face orbii să vadă și pe cei care nu aud să audă, pe cei ologi să meargă, iar pe noi toți ne ajută să înțelegem Taina dreptei credințe, pe care Sfântul Apostol Pavel o exprimă astfel: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă (I Timotei 3,16).
Din relatările biblice, vedem că Dumnezeu se descoperă plenar celor care îl caută, celor care cer ajutorul Lui, celor care priveghează și se roagă, celor care prin post și rugăciune și-au curățat de întinare sufletele și s-au pregătit de întâlnirea cu El în seara sfântă când colindele se cântă, celor care se împărtășesc cu El atât haric, cât și euharistic, făcând inima lor sălaș Fiului lui Dumnezeu.
Acolo la Bethleem, El a fost cinstit de îngeri și de păstori, iar aici în lumea noastră El este cinstit de colindătorii cu sufletele și inimile curate care merg din casă în casă și vestesc Nașterea Domnului prin colindul duios. Vestitorii cei mai fideli sunt copiii, dar și creștinii evlavioși care în perioada premergătoare Sărbătorii au învățat colindul, sunt toți cei care în aceste zile de sărbătoare ne aduc și nouă bucuria Nașterii Domnului, prin colind și prin alte gesturi creștine prin care ne manifestăm credința și arătăm dragoste față de semenii noștri. De asemenea, primim vestea Nașterii Domnului de la slujitorii Sfintelor Altare, care merg din casă în casă cu icoana Nașterii Domnului, cântând troparul sărbătorii și vestind, asemenea îngerilor și magilor, că S-a născut Mesia. Preoții sunt chemați să vegheze ca turma cea cuvântătoare să se sfințească și să-L cinstească pe Pruncul creator și mântuitor, chemându-ne să aducem și noi darurile noastre asemenea magilor din depărtări atât în această zi, cât și în toată viața noastră, desăvârșind harul Botezului prin faptele sfințitoare ale credinței aduse în lume de Domnul Hristos.
Pruncul Iisus ne cheamă să fim lumină lumii și sare pământului (Matei 5,13-14), spunându-ne: Așa să lumineze faptele noastre înaintea oamenilor pentru că ei să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5,16), ne învață să aducem bucurie în jurul nostru și speranță pentru cei care au nevoie de noi. El ne cheamă să fim mesagerii Lui în lumea secularizată în care trăim, să mărturisim Adevărul întrupat și să nu mai cultivăm ura, egoismul și egocentrismul care caracterizează viața societății în care trăim, ci să iubim pe semenii noștri, pentru că El ni se descoperă în toți cei suferinzi, arătându-ne că: flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine…. Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut (Matei 25, 35-36,40). Să evităm tot ce ne înstrăinează de Dumnezeu și de oameni și să afirmăm valorile credinței descoperite plenar de Fiul lui Dumnezeu întrupat. Să ne facem mesagerii Pruncului Iisus care este Domnul păcii și Părinte al veacului ce va să fie (Isaia 9,5), știind că El a venit în lume ca să o mântuiască, dar nu să o judece (Ioan 12,47).
Din păcate, lumea în care trăim a uitat de Hristos cel care S-a născut în Bethleem ca să ne mântuiască și promovează în aceste momente sfinte o ideologie străină adevărului evanghelic, fiind cuprinsă de „magia crăciunului”, a sărbătorilor laicizate și lipsite de sensul lor autentic. Tot mai puțini credincioși merg la Biserică și înțeleg corect sensul întrupării Fiului lui Dumnezeu, tot mai puțini sunt cei care aduc ofrandă darurile lor. În societatea consumistă actuală, omul a uitat de valoarea inestimabilă a sufletul lui (Matei 16, 26), a uitat că răscumpărarea sufletului este prea scumpă și nu se poate face (Psalmul 48,8), el caută împlinirea în lucruri exterioare, care nu-l mulțumesc, în experiențe orientale și în ideologii raționaliste care secătuiesc sufletul vlăguit de vidul spiritual și viteza cu care trăim diferite experiențe departe de Dumnezeu. Astfel, bucuria viețuirii pașnice și fericite din Grădina Raiului a fost înlocuită de ura și invidia ce a pus stăpânire pe Cain, care a ucis pe fratele său și a făcut să dispară iubirea firească dintre oameni, aducând după sine războaie, dezbinare, înstrăinare și pribegie etc.
Sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă și anul acesta să înnoim puterile spirituale și harul Botezului, să înmulțim rugăciunea și postul, privegherea pentru a fi luminați de Hristos Domnul cel care S-a născut în lume pentru a aduce armonie între cele de sus și cele de jos, pentru a reda libertatea și demnitatea omului, chemându-l la comuniune și sfințenie, la depășirea limitelor create de rațiune și de inteligența artificială, care în ultima vreme pare să capete din ce în ce mai mult teren. Să încălzim rațiunea cu credința mântuitoare adusă de Fiul lui Dumnezeu întrupat și să cântăm împreună cu îngerii și păstorii, slăvindu-L și cerându-I să trimită pacea Sa lumii zbuciumate și dezorientate.
Iubiți fii duhovnicești!
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ne cheamă să arătăm iubire Pruncului Iisus și să înmulțim rugăciunea, având experiența Părinților Bisericii și a preoților smeriți, a monahilor rugători din mănăstiri, care ne-au învățat cu cuvântul și cu fapta în anul 2023, să arătăm dragoste celor neputincioși și în special persoanelor vârstnice, ne-au conștientizat de importanța cinstirii părinților pentru ca viața să ne fie binecuvântată. Am înțeles încă odată că vârsta bătrâneții este grea pentru cei abandonați și frumoasă în familiile în care armonia s-a păstrat, fiind rezultatul respectului reciproc și al responsabilității pe care o avem față de părinții și bunicii noștri, știind că anii mulți pe pământ sunt o binecuvântare și o consecință a împlinirii poruncii cinstirii părinților (Exod 20,12; Efeseni 6,1-3). Arătând dragoste și respect față de ei și noi ne-am îndreptat pașii mai des spre persoanele vârstnice, spre casele de bătrâni și cu inimile bune am încercat să suplinim lipsa și dragostea familiilor lor.
De asemenea, am învățat să cântăm Domnului și să înmulțim bucuria în comunitățile noastre, în familiile noastre, dar mai ales în sufletele noastre prin slujirea jertfelnică și prin participarea la sfintele slujbe, înălțând rugăciuni Preamilostivului Dumnezeu pentru pace în lumea tulburată de războaie și stăpânită de ură și răutate. Ne-am bucurat la evenimentele cultural-religioase de prezența coralelor invitate și de armonia adusă de cei care ne-au încântat sufletele la momente importante din viața comunităților și a Eparhiei noastre. Anul acesta am evocat dascăli și melozi născuți în Basarabia, dar și pe cei care au făcut carieră muzicală, lăsându-ne o bogată moștenire în patrimoniul nostru bisericesc, care ar trebui explorată cu curaj de micile corale de la parohii.
Dreptmăritori creștini!
În urcușul nostru duhovnicesc și în atmosfera luminoasă a sărbătorii Nașterii Domnului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat Anul 2024 în Patriarhia Română drept An omagial al pastorației și îngrijirilor bolnavilor și An comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți, învățându-ne să arătăm dragoste față de cei suferinzi și să chemăm în ajutor pe sfinții taumaturgi.
Biserica noastră ne învață să ne solidarizăm cu cei suferinzi și bolnavi din spitale, azile și orfelinate, dar mai ales cu cei care duc boala în singurătate și înstrăinare, fiind abandonați de cei dragi, de copii și rude și de cei care ar trebui să le acorde mai multă atenție. Astfel, văzând pe Mântuitorul că a alinat durerea și a vindecat pe cei suferinzi trupește și sufletește, urmând Samariteanului Milostiv, care n-a trecut indiferent pe lângă omul căzut între tâlhari, ci i-a acordat primul ajutor în înțelesul de astăzi, s-a aplecat și l-a îngrijit legându-i rănile și turnând pe ele untdelemn și vin pentru ca să-l salveze și să-i aline suferința. După ce l-a îngrijit, l-a dus la o casă de oaspeți și l-a dat gazdei ca să-l trateze, spunându-i că la întoarcere îi va deconta cheltuielile (Luca 10, 25-37). Samariteanul milostiv simbolizează iubirea lui Hristos și lucrarea caritabilă a Bisericii, el simbolizează pe toți medicii și asistenții care ajută pe cei suferinzi, dar și pe preoții harnici din instituțiile specializate, care acordă asistență spirituală celor bolnavi și susțin actul medical cu rugăciunile și cu dragostea lor.
Suferința este mai grea în țara noastră pentru că mulți tineri au plecat peste hotare pentru un rost în viață lăsându-și părinții bolnavi în urma lor, lăsând copiii în grija altora sau în voia sorții, încercând să se salveze pe ei și, în măsura posibilităților lor, pe cei dragi. Mulți suferă acasă din cauza lipsurilor și a condițiilor precare de tratament din Republica Moldova, din cauza lipsei dotărilor cu echipamente moderne în multe spitale raionale, dar și a ignoranței celor din jur, din cauza incompetenței și a corupției, a sistemului care trebuie responsabilizat și reformat. Multe localități sunt abandonate și lipsite de personalul medical calificat pentru acordarea primului ajutor, lipsesc cabinetele medicale, sistemul medical este în imposibilitatea de a acoperi costurile tratamentelor necesare bolnavilor cronici care cu greu își procură medicația zilnică.
Nu sunt lipsiți de suferință nici cei care au plecat în străinătate, suferința lor este cauzată de despărțirea de familie și de cei dragi, fapt exprimat adesea în discuțiile avute cu ei atât acasă, cât și în comunitățile din diasporă, unde s-au integrat în familia credincioșilor de la parohiile românești, descoperind bucuria comuniunii și a dragostei frățești. Datorită Bisericii, ierarhilor jertfelnici și a preoților harnici, ei rezistă greutăților și suferinței, prin participarea la sfintele slujbe, prin mărturisirea credinței și păstrarea tradițiilor specifice marilor Sărbători creștine, a spiritualității bunicilor și a valorile neamului, ei depășesc suferința personală prin comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii.
Din experiența Bisericii și a vieții, învățăm să purtăm povara suferinței chemând în ajutor pe sfinții taumaturgi și pe doctorii fără de arginți, pe cei care din timpul vieții și-au arătat dragostea față de semenii lor, iar acum având darul vindecării, alină suferințele celor bolnavi. În acest sens, avem Sfintele Taine și ierurgii prin care preoții aflați la căpătâiul celor bolnavi cheamă pe Dumnezeu și pe sfinții taumaturgi să vindece grabnic pe cei suferinzi. Ne bucurăm că în multe spitale s-au putut amenaja paraclise și capele pentru cei bolnavi, iar preotul susține cu rugăciunea personalul medical, încurajând pacienții și pe cei aflați la capătul puterilor să ducă cu demnitatea crucea vieții lor, a suferinței ca pedagogie a mântuirii. Am fost adesea martorul vindecării celor bolnavi prin spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine, fapt pentru care îndemnăm pe toți cei bolnavi să cheme preoții bisericii să se roage pentru ei, știind că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, așa cum menționează Sfântul Apostol Iacob în epistola sa (Iacov 5,17). De asemenea, felicităm personalul medical devotat și solidar cu cei suferinzi, pe toți cei implicați în procesul asigurării securității vieții și îi încredințăm de dragostea, rugăciunea și prețuirea noastră.
Anul 2023 a fost pentru Episcopia Basarabiei de Sud un an cu multe împliniri, un an al evaluării lucrării duhovnicești din ultimele două decenii, dar și anul în care Episcopia noastră a aniversat solemn 100 de ani de la înființare. Pentru marcarea acestui jubileu au fost organizate mai multe activități cultural- religioase și educaționale, fiind sfințite mai multe biserici construite în anii din urmă prin slujirea jertfelnică a preoților și dărnicia credincioșilor evlavioși și buni, cu sprijinul binefăcătorilor, al Patriarhiei Române și al Statului Român, dar și prin implicarea smerită a noastră. Ne străduim să continuăm lucrarea înaintașilor vrednici, să intensificăm și să diversificăm lucrarea misionară, să construim biserici și mănăstiri, să facem ca Ortodoxia din sudul Basarabiei să cunoască o nouă etapă în istoria sa, prin slujirea preoților harnici și devotați, dar și prin conlucrarea cu autoritățile și cu toți fiii duhovnicești ai eparhiei.
Acum la început de An 2024, ne rugăm pentru păstrarea unității credinței descoperită lumii de Pruncul Iisus și transmisă strămoșilor noștri prin Apostolul Andrei, cel întâi chemat, care a semănat în arealul românesc semințele Evangheliei, îndemându-ne să păstrăm dragostea între frați și să nu-i lăsăm pe cei care vor să ne țină în sfera de influență a gândirii propagandistice sovietice predicată de la amvon, să ne dezbine, să ne fure identitatea și istoria. Ne rugăm pentru cei care sunt departe de casă, cerând lui Dumnezeu să-i ocrotească, iar pe ei îndemnându-i să ducă credința și tradițiile românești acolo unde Dumnezeu le-a purtat pașii, să păstreze identitatea religioasă, culturală și lingvistică, promovând principiile evanghelice și unitatea dintre frați. Avem încredințarea că Dumnezeu ne va ajuta să depășim greutățile actuale și să ducem cu noi în lumea europeană credința ortodoxă și spiritualitatea neamului nostru, să afirmăm cu demnitate că suntem urmașii voievozilor care au apărat valorile credinței la porțile Europei, în multe împrejurări dificile, fiind inspirați și ajutați de Dumnezeu.
Cu prilejul Sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou – 2024 și Botezului Domnului, vă transmitem cele mai bune doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, fericire și mântuire, ajutor de la Dumnezeu în tot lucrul bun și folositor, împreună cu urarea tradițională, La mulți ani!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
Al vostru către Hristos-Domnul pururea rugător și de tot binele voitor, cu părintești binecuvântări,
† Veniamin
Episcopul Basarabiei de Sud
Sursa: Episcopia Basarabiei de Sud
