În Duminica a doua după Rusalii, când întreaga Biserică Ortodoxă Română cinstește pe toți sfinții neamului românesc, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, în Paraclisul Mitropolitan cu hramul „Buna Vestire și Soborul Sfinților Putneni” din localitatea Sculeni, Protopopiatul Ungheni, parohie păstorită cu râvnă și înțelepciune de către părintele inspector Iulian Gâscă.
În această zi de rugăciune adâncă, de bucurie și de recunoștință, biserica a devenit loc de întâlnire a inimilor de pe ambele maluri ale Prutului. Credincioșii s-au adunat în număr mare pentru a preaslăvi pe Dumnezeu întru sfinții Săi români – cunoscuți și necunoscuți – cei ce, din sânul poporului nostru, au învins vremelnicia și s-au făcut rugători și ocrotitori pentru neam.
După împărtășirea cu Sfintele Taine, Preasfințitul Părinte Nectarie a rostit un cuvânt de învățătură care a adus în evidență lucrarea nevăzută a sfinților români în viața Bisericii și a fiecărui credincios. „Sfinții nu sunt doar podoaba cerului, ci și tăria pământului. Ei sunt glasul Evangheliei rostite în limba inimii noastre, oameni din sânul acestui popor, care au știut să trăiască frumos și să moară cu vrednicie pentru Hristos.”
În mod deosebit, ierarhul a evocat pe sfinții care s-au născut sau au viețuit pe pământul binecuvântat al Basarabiei, subliniind că aceștia nu aparțin trecutului, ci unui prezent care se cere asumat, iubit și continuat. „Biserica întreagă se bucură în acest an de canonizarea Sfântului Alexandru din Basarabia, preot și mărturisitor, a Sfântului Iraclie, slujitor înțelept și neînfricat, și a Sfântului Sofian de la Antim, isihast al inimii și al iubirii. În rândul sfinților se află și Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv, născut în Basarabia și ajuns păstor plin de blândețe al Moldovei, precum și Sfântul Dionisie, episcopul tăcut și jertfelnic al Cetății Albe – Ismail. Ei sunt dovada că sfințenia și harul Sfântului Duh nu e departe, ci aproape de noi – în mame, în preoți, în bătrâni, în tinerii care nu se rușinează de Hristos.”
După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Nectarie i-a binecuvântat pe toți credincioșii în parte, adresându-le un cuvânt plin de dragoste și nădejde: „Să nu trăim niciodată ca și cum am fi singuri. Suntem înconjurați de sfinți. Ei ne privesc, ne ocrotesc și se roagă pentru noi. Să-i cunoaștem, să-i chemăm în rugăciune, să-i iubim – și vom simți că între cer și pământ nu e niciun un hotar.”
Ziua s-a încheiat cu chipurile luminate, cu suflete întărite și cu încredințarea că sfinții români, mai ales cei care au răsărit din pământul Basarabiei, ne rămân aproape, ca niște frați mai mari întru Hristos, purtători de nădejde și de biruință.